Uneori mai alunec de pe firul normal al gandirii si incep sa imi vina idei in cap. Parca vin de la sine niste intrebari, care nu imi dau pace, arzand ca sa iasa, uneori sunt stupide, alteori sunt chiar remarcabile. Totusi parca sunt spuse de o persoana de acolo din cunostinta mea, de un pitic de pe creier.

Ma gandeam adineauri, la eterna intrebare. Cum e dupa ce nu mai e?Ce se afla dincolo de granitele trupului si a fizicului? Chiar imi imaginam, ca un observator, la toate acestea si vedeam ultimele clipe traite. Apoi plecarea spre necunoscut. Imi ziceam ca viata e scurta, si de multe ori, atat de concentrati pe viata , uitam de faptul ca avem o viata pe care va sfatuiesc sa o traiti la maxim. Daca un singur urmas, o singura fiinta isi va aduce aminte de cine ati fost, este scop atins in viata voastra. Asa ca ganditi deasupra de situatie si actionati.